BIREFRINGÉNȚĂ, birefringențe, s. f. Dublarea prin refracție a unei raze de lumină la pătrunderea în anumite medii. ♦ Însușirea unor cristale de a dubla razele de lumină. – Din fr. biréfringence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BIREFRINGÉNȚĂ f. 1) Fenomen optic care se produce la trecerea razei de lumină dintr-un mediu în altul, constând în descompunerea razei în două. 2) Proprietate a unor corpuri transparente de a diviza razele de lumină, când acestea le penetrează. /<fr. birefringence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BIREFRINGÉNȚĂ s.f. Descompunere a unei raze de lumină care trece printr-un mediu optic în două raze refractare; dublă refracție. ♦ Însușire a unor cristale de a produce fenomenul descris mai sus. [Cf. fr. biréfringence].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIREFRINGÉNȚĂ s. f. proprietate a unor medii de a produce, datorită anizotropiei lor optice, fenomenul de dublă refracție. (< fr. biréfringence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BIREFRINGÉNȚĂ, birefringențe, s. f. Fenomenul descompunerii unei raze de lumină în două raze refractate, la pătrunderea în anumite medii. ♦ Însușirea unor cristale de a produce fenomenul descris mai sus. – După fr. biréfringence.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

birefringénță s. f. → refringență
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

birefringénță f. pl. e. Fiz. Care produce o refracțiune duplă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink