biplácă s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. biplăcii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BIPLÁCĂ (‹ bi + placă) s. f. Tub electronic cu doi anozi și un catod, utilizat ca element redresor și pentru detecție.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink