bipartiție sf [At: DEX² / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr bipartition, lat bipartitio] (Bot) Diviziune în două părți.

bipartiție s.f. (bot.) Diviziune în doua părți (a unei celule, a unui nucleu). • pl. - ii. g.-d. -iei. / <fr. bipartition, lat. bipartītĭo, -onis.

BIPARTIȚIE s. f. Diviziunea unei celule în două celule noi. – Pronunțat: -ți-e.

BIPARTIȚIE s. f. Diviziune a unei celule în două celule noi. – Fr. bipartition (lat. lit. bipartitio, -onis).

BIPARTIȚIE s.f. Diviziune în două părți a unei celule, a unui nucleu. [Gen. -iei. / cf. fr. bipartition, lat. bipartitio].

BIPARTIȚIE s. f. diviziune în două părți. (< fr. bipartition)

bipartiție (desp. -ți-e) s. f., art. bipartiția (desp. -ți-a), g.-d. art. bipartiției; pl. bipartiții, art. bipartițiile (desp. -ți-i-)

bipartiție (-ți-e) s. f., art. bipartiția (-ți-a), g.-d. art. bipartiției; pl. bipartiții, art. bipartițiile (-ți-i-)

bipartiție s. f. → partiție