BIPARTÍȚIE, bipartiții, s. f. (Bot.) Diviziune în două părți. Bipartiție a celulelor. – Din fr. bipartition, lat. bipartitio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BIPARTÍȚIE s.f. Diviziune în două părți a unei celule, a unui nucleu. [Gen. -iei. / cf. fr. bipartition, lat. bipartitio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIPARTÍȚIE s. f. diviziune în două părți. (< fr. bipartition)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BIPARTÍȚIE s. f. Diviziune a unei celule în două celule noi. – Fr. bipartition (lat. lit. bipartitio, -onis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bipartíție s. f. → partiție
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink