bipătrat, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~ați, ~e / E: bi- +pătrat după fr bicarré] (D. ecuații algebrice) Care conține necunoscuta în doi termeni, din care unul are un exponent de două ori mai mare decât exponentul celuilalt.

bipătrat, -ă adj. (mat.; despre ecuații algebrice) Care conține necunoscuta în doi termeni, dintre care unul are un exponent de două ori mai mare decît exponentul celuilalt. • pl. -ți, -te. /bi- + pătrat, după fr. bicarré.

*BIPĂTRAT adj. ➕ Se zice despre o ecuațiune algebrică cu o singură necunoscută care, după ce s’a redus, conține această necunoscută în doi termeni în așa fel că are în unul un exponent îndoit de acela pe care-l posedă în celălalt. ex.: x⁴ – 8 x² + m = 0 [bi + pătrat, după fr. bicarré].

BIPĂTRAT, -Ă, bipătrați, -te, adj. (Despre etuații algebrice) Care conține necunoscuta în doi termeni, dintre care unul are un exponent de două ori mai mare decît exponentul celuilalt.

BIPĂTRAT, -Ă, bipătrați, -te, adj. (Despre ecuații algebrice) Care conține necunoscuta în doi termeni, dintre care unul are un exponent de două ori mai mare decît exponentul celuilalt. – Din bi- + pătrat (după fr. bicarré).

BIPĂTRAT, -Ă adj. (Despre ecuații algebrice) Care conține necunoscuta în doi termeni, dintre care unul are un exponent de două ori mai mare decît exponentul celuilalt. [< bi- + pătrat, după fr. bicarré].

BIPĂTRAT, -Ă adj. (despre ecuații algebrice) care conține necunoscuta în doi termeni, dintre care unul are un exponent de două ori mai mare decât al celuilalt. (după fr. bicarré)

*bipătrát, -ă adj. (bi- și pătrat). Alg. Ridicat la pătratu pătratuluĭ, la a patra putere. Ecŭațiune bipătratică, care are cel puțin un termin cu o necunoscută la a patra putere. – Și bipa-.

bipătrat (desp. -pă-trat) adj. m., pl. bipătrați; f. bipătrată, pl. bipătrate

bipătrat (-pă-trat) adj. m., pl. bipătrați; f. bipătrată, pl. bipătrate

bipătrat adj. → pătrat

bipătrat