bioturbație, structuri de ~ (engl.= bioturbation) (sedim.), procese prin care org. animale prelucrează și modifică substratul lor natural generând noi structuri sedimentare. După mediul și locul de conservare a activităților biotice, se disting structuri de b. superficiale (→ bioglife) și structuri profunde, cu dezvoltare verticală, vizibile pe supr. secțiunii transversale a stratelor cu b. Structurile de b. sunt realizate de org. litorale, neritice și batiale, iar poziția în strat și dimensiunile lor sunt utilizate pentru reconstituirea mediilor de sedimentare.

BIOTURBÁȚIE s. f. Proces prin care organismele animale (litorale, neritice și batiale) prelucrează și modifică substratul lor natural generînd noi structuri sedimentare.