opțiuni
  • info
11 definiții pentru biotit

Explicative DEX

BIOTIT, biotite, s. n. Mică de culoare neagră, brună sau verde. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biotite.

biotit sn [At: LTR / P: bi-o~ / Pl: ~e / E: fr biotite] Mică neagră, brună sau verde.

biotit s.n. (geol.) Varietate de mică, de culoare neagră, verde sau brună. • sil. bi-o-. pl. -e. /<fr. biotite.

BIOTIT s. n. Mică de culoare neagră, brună sau verde. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. biotite.

BIOTIT s. n. Varietate de mică de culoare neagră. [Pr.: bi-o-] – Fr. biotite.

BIOTIT s.n. Varietate de mică, de culoare verde, brună sau neagră. [Pl. -te. / < fr. biotite].

BIOTIT s. n. varietate de mică, neagră, verde sau brună. (< fr. biotite)

Ortografice DOOM

biotit (desp. bi-o-) s. n., pl. biotite

biotit (bi-o-) s. n., pl. biotite

biotit s. n. (sil. bi-o-), pl. biotite

Enciclopedice

BIOTÍT (< fr. {i}) s. n. Mică feromagneziană, de culoare brun-verzuie pînă la neagră, cu luciu sticlos sau sidefos semimetalic și aspect de mase compacte foioase-solzoase. Se formează în filoanele pegmatitice și reprezintă un constituient important al celor mai multe roci magnetice acide și intermediare. Este utilizat ca material sclipitor la fabricarea mortarului.

Intrare: biotit
  • silabație: bi-o-tit info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biotit
  • biotitul
  • biotitu‑
plural
  • biotite
  • biotitele
genitiv-dativ singular
  • biotit
  • biotitului
plural
  • biotite
  • biotitelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

biotit, biotitesubstantiv neutru

  • 1. Mică de culoare neagră, brună sau verde. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM DN MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.