BIOLÍT s.n. Rocă sedimentară organică; organolit. [Cf. fr. biolithe, germ. Biolith < gr. bios – viață, lithos – piatră].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIOLÍT s. n. rocă organogenă; organolit. (< fr. biolithe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BIOLÍT s. (MIN.) organogen, organolit, rocă organogenă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

biolít s. n. (sil. bi-o-), pl. biolíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

BIOLÍT (‹ fr. {i}; {s} gr. bios „viață” + lithos „piatră”) s. n. Rocă sedimentară formată prin acțiunea complexă a organismelor vegetale (fitobiolite) sau animale (zoobiolite), în urma depunerii resturilor biogene după moartea acestora (acumularea de cochilii, spiculi de spongieri, alge calcaroase și frustule de diatomee). Poate fi caustobiolit (cărbuni, bitumene) și acaustobiolit (diatomite, calcare). Este utilizat ca generator de energie și în ind. mat. de constr.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink