7 definiții pentru „binișliu”   declinări

BINIȘLÍU, binișlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; p. ext. curtean. – Din tc. binișlı.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BINIȘLÍU, binșlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; p. ext. curtean. – Din tc. binișli.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

binișlíu (înv.) s. m., art. binișlíul; pl. binișlíi, art. binișlíii (-li-ii)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BINIȘLÍU, binșlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; curtean. – Tc. binișli.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

binișlíu s. m., art. binișlíul; pl. binișlíi, art. binișlíii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

binișliu m. purtător de biniș, curtean: Doamna cu boierii cei mari și binișlii săi FIL. [Turc. BINIȘLY].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

binișlíŭ m. (turc. binišli). Vechĭ. Purtător de biniș, boĭer, curtean.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink