8 definiții pentru „binevenit”   declinări

BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care sosește la momentul oportun; care face plăcere, bucurie venind. – Bine + venit (după fr. bienvenu). [idem DEX'84]
Sursa: DEX '75 (1975) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

bíne venít (sosit cu bine) adv.+ adj. (~ din război)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

BINEVENÍT adj. 1. adecvat, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 2. folositor, salutar, util, (fig.) binecuvântat. (O ploaie, o măsură ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BINEVENÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care bucură prin venirea sa; venit la momentul oportun. 2) Care se produce la locul și la timpul potrivit; adecvat unei situații; oportun. /bine + venit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care vine la momentul oportun; a cărui venire face plăcere, bucurie. – Din bine1 + venit (după fr. bienvenu).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

binevenít adj. m., pl. bineveníți; f. sg. binevenítă, pl. bineveníte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

binevenit a. și m. care sosește la timp, care e primit cu plăcere.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*binevenít, -ă adj. (d. bine ațĭ venit!) Care sosește la timp, care e primit cu plăcere: fiĭ binevenit! – Și bine-venit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink