5 definiții pentru «binețe»   declinări

BINÉȚE s. f. (Pop.; în expr.) A(-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine ați [venit].
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BINÉȚE f. pop. : A(-și) da ~ a (se) saluta. /Din bine ați (venit)
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BINÉȚE s. f. pl. (În expr.) A (sau a-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine1 ați [venit].
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

binéțe s. f. pl.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

binéțe f. pl. (din bine ați venit). Trans. Ban. A da binețe, a saluta, a ura fericire. A-șĭ lua binețe, a-șĭ lua rămas bun. – Și pl. n. binețurĭ (Vlah.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink