BINDISÍ, bindisesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A-i păsa, a se sinchisi de ceva. [Var.: (înv.) bihindisí vb. IV] – Din ngr. beghendízo.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BINDISÍ, bindisesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A-i păsa, a se sinchisi de ceva. – Ngr. bigentízo (aor. ebegendisa).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BINDISÍ vb. v. îngrijora, neliniști, păsa, sinchisi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bindisí (-sésc, -ít), vb. – A se preocupa, a ține seama, a lua în considerație, a fi la curent. – Mr. bindisire. Tc. beyendi, aorist de la beyenmek „a binevoi” (Iogu, GS, VI, 338); cf. ngr. μπεγεντίζω, pe care Graur, BL, IV, 73, îl consideră drept sursă imediată a cuvîntului rom. Mai puțin probabilă pare explicația pe care o dădea mai înainte aceluiași cuvînt Șeineanu, II, pe baza tc. bende „sclav”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bindisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bindisésc, imperf. 3 sg. bindiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. bindiseáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bindisésc și -xésc și (maĭ vechĭ) beendisésc v. intr. (ngr. gentizo, pron. -ndizo, aor. ebegendisa, catadixesc, d. turc. beĭenmek, aor. begendy; a.î.; bg. beendisvam și bendisam). Mold. Îmi pasă, mă sinchisesc: nu bindisea de nimic. – Și pindisesc (Btș.) În Munt. mă bind-. V. bindesc și teșesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink