BÍNDER s. n. Strat de beton asfaltic folosit ca strat de legătură între fundația unui drum și stratul de uzură, ca fundație la trotuarele de asfalt etc. – Din germ. Binder.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
paula
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BÍNDER s.n. Strat de beton asfaltic, care face legătura între fundația unui drum și stratul de uzură. [< germ. Binder].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BÍNDER s. n. strat de beton asfaltic care face legătura între fundația unui drum și stratul de uzură. (< germ. Binder)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bínder s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bínder s.n. (tehn.; cuv. germ.) Beton asfaltic ◊ „După ce s-au turnat două rânduri de binder peste piatra de râu cu care era pavată strada și au fost ridicate bordurile trotuarelor cu circa 15 centimetri, lucrarea a fost abandonată fără a se face îmbrăcămintea asfaltică.” R.l. 22 VI 83 p. 2 (din germ., engl. Binder; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BINDER, Antoaneta (n. 1922, Ploiești), pictor și gravor român. Stabilită la Bonn (1973). Portrete esențializate în în grafică („N. Titulescu”). În pictură realizează compoziții echilibrate cromatic, într-o structură geometrică („Sentiment în vidul atelierului”).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BINDER, Francisc (1824-1875), farmacist și călător român. A întreprins trei călătorii în Orientul Apropiat și Africa (1849, 1859-1860, 1861-1862); navigînd pe Nilul Alb a ajuns pînă în reg. bazinului fl. Congo (azi Zair).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink