binar, -ă, binari, -e adj., s. f. 1. Adj. Care este compus din două elemente, unități sau părți. 2. S. f. (Pl. și binări) Practică în Bis. romano-catolică de a se oficia două liturghii de către aceeași persoană în aceeași zi, practică condamnată de Bis. ortodoxă. – Din fr. binaire, lat. binarius.