opțiuni
  • info
2 intrări
7 definiții

Explicative DEX

BILANȚIER, -Ă, bilanțieri, -e, adj., s. n. 1. Adj. De bilanț. 2. S. n. Registru în care sunt înscrise bilanțuri. [Pr.: -ți-er] – Bilanț + suf. -ier.

BILANȚIER, -Ă, bilanțieri, -e, adj., s. n. 1. Adj. De bilanț. 2. S. n. Registru în care sunt înscrise bilanțuri. [Pr.: -ți-er] – Bilanț + suf. -ier.

bilanțier, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: bilanț + -ier] 1 a De bilanț (1). 2 a Referitor la bilanț (1). 3-4 a Întocmit pe baza (sau în vederea) bilanțului (1). 5 a (Îs) Contabil ~ Contabil specializat în bilanțuri (1). 6 sn Registru cu bilanțuri (1).

bilanțier, -ă adj., s.n. (econ.) 1 adj. Care are caracter de bilanț; care se referă la bilanț. 2 s.n. Registru de înscriere a bilanțurilor. 3 adj. Contabil bilanțier = contabil specializat în bilanțuri. • sil. -ți-er. pl. -i, -e. /<it. bilanciere.

BILANȚIER, -Ă adj. Cu caracter de bilanț. [Pron. -ți-er. / < it. bilanciere].

BILANȚIER, -Ă I. adj. cu caracter de bilanț. II. s. n. registru de înscriere a bilanțurilor. (< it. bilancierre)

bilanțier, -ă adj. De bilanț ◊ „Atingerea acestei cifre bilanțiere ne dă prilejul unor constatări [...]” Emisiune Radio 20 III 76. ◊ „Un număr bilanțier și omagial [...]” R.lit. 28 XI 85 p. 19 (din bilanț + -ier; C. Lupu în CL 1/83 p. 50; DN3, DEX-S)

Ortografice DOOM

bilanțier s. n. (sil. -ți-er), pl. bilanțiere

Intrare: bilanțier (adj.)
bilanțier1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ți-er info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bilanțier
  • bilanțierul
  • bilanțieru‑
  • bilanțieră
  • bilanțiera
plural
  • bilanțieri
  • bilanțierii
  • bilanțiere
  • bilanțierele
genitiv-dativ singular
  • bilanțier
  • bilanțierului
  • bilanțiere
  • bilanțierei
plural
  • bilanțieri
  • bilanțierilor
  • bilanțiere
  • bilanțierelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: bilanțier (registru)
bilanțier2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -ți-er info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bilanțier
  • bilanțierul
  • bilanțieru‑
plural
  • bilanțiere
  • bilanțierele
genitiv-dativ singular
  • bilanțier
  • bilanțierului
plural
  • bilanțiere
  • bilanțierelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bilanțier, bilanțierăadjectiv

  • 1. De bilanț. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN MDN '00 DCR2
    • format_quote Atingerea acestei cifre bilanțiere ne dă prilejul unor constatări [...] Emisiune Radio 20 III 76. DCR2
    • format_quote Un număr bilanțier și omagial [...] R.lit. 28 XI 85 p. 19. DCR2
  • 2. Referitor la bilanț. MDA2 DEXI
  • 3. Întocmit pe baza (sau în vederea) bilanțului. MDA2
  • 4. (în) sintagmă Contabil bilanțier = contabil specializat în bilanțuri. MDA2 DEXI
etimologie:
  • Bilanț + -ier. DEX '09 MDA2 DEX '98
  • limba italiană bilancierre DEXI DN MDN '00

bilanțier, bilanțieresubstantiv neutru

  • 1. Registru în care sunt înscrise bilanțuri. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • Bilanț + -ier. DEX '09 MDA2 DEX '98
  • limba italiană bilancierre DEXI MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.