4 definiții pentru bihun

Ortografice DOOM

bihun s. n., pl. bihune

bihun s. n., pl. bihune

Enciclopedice

BIHÚN (< ucr.) s. n. Utilaj cu care se bat pe fundul mării țărușii necesari pentru așezarea carmacelor.

Intrare: bihun
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bihun
  • bihunul
  • bihunu‑
plural
  • bihune
  • bihunele
genitiv-dativ singular
  • bihun
  • bihunului
plural
  • bihune
  • bihunelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)