BIGÓT, -Ă, bigoți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic; bisericos. – Din fr. bigot.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BIGÓT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; habotnic; bisericos. /<fr. bigot
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BIGÓT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se conformează strict, zelos tuturor riturilor și prescripțiilor religiei; habotnic. [< fr. bigot].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIGÓT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se conformează strict tuturor preceptelor rituale ale unei religii; habotnic. (< fr. bigot)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BIGÓT, -Ă, bigoți, -te, adj. (Adesea substantivat) Extrem de religios, pasionat, zelos în credință; habotnic. – Fr. bigot.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BIGÓT adj., s. (BIS.) fanatic, habotnic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bigót adj. m., s. m., pl. bigóți; f. sg. bigótă, pl. bigóte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink