3 intrări

36 de definiții

din care

Explicative DEX

BIGĂ, bigi, s. f. Macara cu un braț oscilant, articulat la partea inferioară și comandat prin cabluri, folosită în construcții și la bordul navelor. – Din fr. bigue.

bi3 sm vz bic

bi1 sf [At: LTR / Pl: bigi / E: fr bigue] 1 Aparat pentru încărcat și descărcat mărfuri în porturi, format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută cu scripeți. 2 (Arg) Penis.

bigă2 sf [At: DN3 / Pl: ~ge / E: lat biga] Car roman, de obicei cu două roți, tras de doi cai.

bi1 s.f. 1 Macara specială întrebuințată la bordul navelor pentru încărcarea sau descărcarea mărfurilor. 2 (arg.) Penis. • pl. bigi. /<fr. bigue.

bi2 s.f. Car roman, de obicei cu două roți, tras de doi cai, folosit și la curse. • pl. -ge. /<lat. biga, -ae.

*BI sf. Grindă de lemn prinsă la un capăt de cercul catartului și prevăzută cu o macara; servește pentru descărcarea mărfurilor (🖼 478) [fr. bigue].

BIGĂ, bigi, s. f. Aparat format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută de scripeți, cu ajutorul căreia se încarcă sau se descarcă mărfurile în porturi. – Din fr. bigue.[1]

  1. Dar la intrarea BALANSINĂ, pluralul este bige! (Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave.) — claudia

BIGĂ, bigi, s. f. Aparat de ridicat, instalat pe bordul navelor. – Fr. bigue.

BI2 s.f. Car roman, de obicei cu două roți, la care erau înhămați doi cai. [< lat. biga, cf. fr. bige].

BI1 s.f. Tip special de macara, întrebuințată la bordul navelor pentru încărcări și descărcări. [Pl. -gi. / < it. biga, fr. bigue].

BI2 s. f. car roman cu două roți, la care erau înhămați doi cai. (< lat. biga)

BI1 s. f. macara specială la bordul navelor pentru încărcări și descărcări. (< fr. bigue)

BIGĂ ~gi f. Macara de construcție specială, folosită pentru încărcări și descărcări, mai ales la bordul navelor. /<fr. bigue

bic sm [At: GOROVEI, C. 371 / V: (reg) bică, bugă, bigă / Pl: bici / E: bg бик, srb bik] 1 (Reg) Taur Cf bugă, buhai. 2-3 (Reg; șhp) Mânzat. 4 (Reg) Bou. 5 (Ban) Țap.

bu2 sm vz bic

bic s.m. (zool.; reg.) 1 Taur. 2 Mînzat. 3 Bou. • pl. bici. /<bg. бик, srb. bik.

BIC sm. 1 Băn. 🐒 1 Taur 2 🐦 BIC-DE-RÎT = BOU-DE-BALTĂ [srb.].

BI sf. Trans. Băn. 🐒 Taur: Rage bica ’ntre hotară Și s’aude-a noua țară (GOR.) (ghicitoarea despre „tunet”) 2 Băn. 🐦 BICA-RÎTULUI = BOU-DE-BALTĂ [ung. bika].

bic m. (sîrb. bg. rut. bik, vsl. bykŭ, taur [d. bukati, a mugi], de unde și ung. bika, taur. Cp. cu buhaĭ. V. bucoĭ). Ban. Olt. Taur, buhaĭ.

Ortografice DOOM

bi1 (car roman) s. f., g.-d. art. bigei; pl. bige

bi2 (macara) s. f., g.-d. art. bigii; pl. bigi

bi1 (macara) s. f., g.-d. art. bigii; pl. bigi

bi2 (car roman) s. f., g.-d. art. bigei; pl. bige

bi (car roman) s. f., pl. bige

bi (macara) s. f., g.-d. art. bigii; pl. bigi

Etimologice

bic (-ci), s. m. – (Olt.) Taur. Bg. bik, sb. bik, cf. slov., rus. byk, pol. byk (Cihac). Cf. beci.

Enciclopedice

BIC cf. ung. bika „taur” din care subst. ard.-băn. bică (taur); cf. și blg.-srb. бикъ „taur”, dar e posibil și alta temă. 1. Bic fam., act.; Bica b. (Ard; Moț; 16 A III 25, 87); – pren, mold. 1577 (16 B VI 339); – Negul, sec. al XVII-lea (Acte Sc); – Ivașco, sec. al XIV-lea (Dm); Bică act. 2. Bica f. (G Dem 333; P Bor 6, 11, 33; Stavr 28). 3. Bic/an și -escu (Tel 58); Bic/ani s. (17 A III 112); -ești s. (Giur 339). 4. Bicu, St. (MZ Pl acte); -l (Olt); -lescul Vladul, 1610 (BCI XI 53). 5. Bicoiu, St., munt. (ib. 95). 6. Bichean pren. (Ard II 86). 7. Bichești s. 8. Apropieri: Bicos b. (17 B I 388).

Argou

a-l durea în bigă / în cot / în cur / în șpiț expr. (vulg.) a nu-i păsa, a-i fi indiferent.

Sinonime

BIC s. v. taur.

Regionalisme / arhaisme

BICĂ s. f. (Ban.) Taur. Bikĕ. Taurus. AC, 330. Etimologie: magh. bika. Cf. buhai.

bic, bici, (bică), s.m. (reg.) Taur (Bos taurus). – Cf. ucr. byk, pol. byk „taur” (MDA).

bi, s.f. v. bic („taur”).

bic, bici, (bică), s.f. – (reg.) Taur (Bos taurus). Atestat în Vad, în var. bică (Papahagi, 1925). – Cf. rus. byk, pol. byk „taur” (Cihac, cf. DER; MDA); bg., sb. bik (DELR).

bică, bice, s.f. – Taur (Bos taurus). Atestat în Vad (Papahagi 1925). – Cf. rus. byk, pol. byk (Cihac cf. DER).

Intrare: bigă (car roman)
bigă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bi
  • biga
plural
  • bige
  • bigele
genitiv-dativ singular
  • bige
  • bigei
plural
  • bige
  • bigelor
vocativ singular
plural
Intrare: bigă (macara)
bigă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bi
  • biga
plural
  • bigi
  • bigile
genitiv-dativ singular
  • bigi
  • bigii
plural
  • bigi
  • bigilor
vocativ singular
plural
Intrare: bic (zool.)
bic1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bic
  • bicul
  • bicu‑
plural
  • bici
  • bicii
genitiv-dativ singular
  • bic
  • bicului
plural
  • bici
  • bicilor
vocativ singular
plural
bigă3 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M88)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bi
  • biga
plural
  • bigi
  • bigii
genitiv-dativ singular
  • bi
  • bigăi
  • bigii
  • bighii
plural
  • bigi
  • bigilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M88)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • buga
plural
  • bugi
  • bugii
genitiv-dativ singular
  • bu
  • bugăi
  • bugii
  • bughii
plural
  • bugi
  • bugilor
vocativ singular
plural
bică1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bi
  • bica
plural
  • bice
  • bicele
genitiv-dativ singular
  • bice
  • bicei
plural
  • bice
  • bicelor
vocativ singular
plural
bică2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M83)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bi
  • bica
plural
  • bici
  • bicii
genitiv-dativ singular
  • bi
  • bicăi
plural
  • bici
  • bicilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibcă
  • bibca
plural
  • bibce
  • bibcele
genitiv-dativ singular
  • bibce
  • bibcei
plural
  • bibce
  • bibcelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bi, bigesubstantiv feminin

  • 1. Car roman, de obicei cu două roți, la care erau înhămați doi cai. MDA2 DEXI DN MDN '00
etimologie:

bi, bigisubstantiv feminin

  • 1. Macara cu un braț oscilant, articulat la partea inferioară și comandat prin cabluri, folosită în construcții și la bordul navelor. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX
  • 2. argou; argotic Penis. MDA2 DEXI
    sinonime: penis
etimologie:
  • limba franceză bigue DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX

bic, bicisubstantiv masculin

regional
  • 1. Taur. MDA2 DEXI CADE
    sinonime: taur
    • format_quote Rage bica ’ntre hotară Și s’aude-a noua țară. (GOR.) (ghicitoarea despre „tunet”) CADE
  • 2. (și) hipocoristic Mânzat. MDA2 DEXI
    sinonime: mânzat
  • 3. Bou. MDA2 DEXI
    sinonime: bou
    • 3.1. Bica-râtului sau bic-de-rât = bou-de-baltă. CADE
      sinonime: bou-de-baltă
  • 4. Țap. MDA2
    sinonime: țap
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.