BICÓRN, bicornuri, s. n. Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colțuri. – Din fr. bicorne.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BICÓRN ~uri n. Pălărie bărbătească de uniformă cu două prelungiri în formă de corn, purtată, în trecut, de către ofițeri și jandarmi. /<fr. bicorne
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BICÓRN s.n. (Rar) Pălărie bărbătească cu două colțuri, care se mai poartă și azi în Occident de către academicieni, diplomați, militari etc. la solemnități. [Pl. -nuri. / < fr. bicorne].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BICÓRN, -Ă I. adj. bicornat. II. s. n. pălărie bărbătească cu două colțuri, care se mai poartă și azi în Occident de către academicieni, diplomați, la solemnități. (< fr. bicorne)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BICÓRN, bicornuri, s. n. Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colțuri. – Fr. bicorne.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bicórn s. n., pl. bicórnuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bicórn n., pl,. urĭ și rar oarne (fr. bicorne, d. lat. bicornis, cu doŭă coarne. V. tri- și uni-corn). Pălărie cu două coarne (cum poartă la ceremoniĭ diplomațiĭ, ofițeriĭ de marină și cĭocliĭ. Carabinieriĭ italienĭ și spaniolĭ îl poartă cu colțurile la ureche, cum îl purta și Napoleon I).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink