BICONVÉX, -Ă, biconvecși, -xe, adj. Care are două fețe convexe opuse. – Din fr. biconvexe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BICONVÉX ~xă (~cși, ~xe) (despre lentile, sticle) Care are două fețe convexe opuse; cu două fețe convexe opuse. /<fr. biconvexe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BICONVÉX, -Ă adj. Cu două fețe convexe opuse. [Cf. fr. biconvexe, lat. bis – de două ori, convexus – rotunjit].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BICONVÉX, -Ă adj. cu două fețe convexe opuse. (< fr. biconvexe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BICONVÉX, -Ă, biconvecși, -xe, adj. Care are două fețe convexe opuse. – Fr. biconvexe.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

Biconvex ≠ biconcav
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

biconvéx adj. → convex
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

biconvéx, -ă adj. pl. ecșĭ, xe (bi- și convex). Convex pe amîndoŭă părțile, ca ochelariĭ prezbiților.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink