9 definiții pentru biclorură

Explicative DEX

bicloru sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr bichlorure] Compus cu doi atomi de clor.

bicloru s.f. (chim.) Compus care conține doi atomi de clor. • pl. -i. /<fr. bichlorure.

BICLORU s.f. Compus care conține doi atomi de clor. [< fr. bichlorure].

BICLORU s. f. Compus din doi atomi de clor. (din fr. bichlorure)

*biclorúră f., pl. ĭ Chim. Clorură dublă (de ex., sublimatu).

Ortografice DOOM

bicloru (desp. bi-clo-) s. f., g.-d. art. biclorurii; pl. bicloruri

bicloru (bi-clo-) s. f., g.-d. art. biclorurii; pl. bicloruri

bicloru s. f. (sil. -clo-) → clorură

bicloru s. f. (sil. -clo-) → clorură

Intrare: biclorură
biclorură substantiv feminin
  • silabație: bi-clo- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bicloru
  • biclorura
plural
  • bicloruri
  • biclorurile
genitiv-dativ singular
  • bicloruri
  • biclorurii
plural
  • bicloruri
  • biclorurilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bicloru, biclorurisubstantiv feminin

  • 1. Compus care conține doi atomi de clor. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.