BICLORÚRĂ s.f. Compus care conține doi atomi de clor. [< fr. bichlorure].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BICLORÚRĂ s.f. Compus din doi atomi de clor. (din fr. bichlorure)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

BICLORÚRĂ, bicloruri, s.f. Sare a acidului clorhidric.
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

biclorúră s. f. (sil. -clo-) → clorură
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

biclorúră f., pl. ĭ Chim. Clorură dublă (de ex., sublimatu).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink