BICHIRÍ, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BICHIRÍ, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BICHIRÍ vb. v. migăli.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bichirí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bichirésc, imperf. 3 sg. bichireá; conj. prez. 3 sg. și pl. bichireáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bichirésc v. tr. (cp. cu bitiresc). Mold. nord. Fam. Robotesc, mă învîrtesc nelucrînd ceva hotărît.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink