bicherí, bicherésc, vb. IV (reg.) 1. a chefui, a se ține de petreceri, ștrengării. 2. a fura, a tâlhări. 3. a migăli, a lucra încet.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink