BICEFÁL, -Ă, bicefali, -e, adj. (Despre un animal) Cu două capete. – Din fr. bicéphale.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BICEFÁL ~ă (~i, ~e) (despre ființe) Care are două capete; cu două capete. /<fr. bicéphale
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BICEFÁL, -Ă adj. (Despre un făt, un animal) Care are două capete. [< fr. bicéphale, cf. lat. bis – doi, gr. kephale – cap].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BICEFÁL, -Ă adj. 1. (despre un făt, un animal) cu două capete. 2. (fig.) cu doi conducători. (< fr. bicéphale)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BICEFÁL, -Ă, bicefali, -e, adj. (Despre un animal) Cu două capete. – Fr. bicéphale.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bicefál adj. m., pl. bicefáli; f. sg. bicefálă, pl. bicefále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bicéfal și -ál, -ă adj. (cuv. ibrid. d. bi- -cefal, din a-cefal. Vgr. diképhasol). Cu doŭă capete. V. biceps.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink