14 definiții pentru «bibliotecă»   declinări

BIBLIOTÉCĂ, biblioteci, s. f. 1. Dulap sau mobilă specială cu rafturi de ținut cărți. 2. Încăpere, sală în care se păstrează și se citesc cărțile. 3. Colecție de cărți, periodice, foi volante, imprimate etc. ♦ Instituție care colecționează cărți, periodice etc. spre a le pune în mod organizat la dispoziția cititorilor. 4. Nume dat unei serii de cărți care prezintă caractere comune și sunt publicate de aceeași editură. – Din fr. bibliothèque, lat. bibliotheca.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BIBLIOTÉCĂ ~ci f. 1) Colecție (publică sau particulară) de cărți, publicații periodice, manuscrie etc., clasificate și aranjate într-o anumită ordine pentru a facilita utilizarea lor de către cititori. 2) Instituție care adăpostește o asemenea colecție, punând-o la dispoziția cititorilor. 3) Mobilă cu rafturi pentru păstrarea cărților. 4) Colecție de publicații cu o anumită tematică, scoasă de o editură în volume identice ca format și ca aspect. [G.-D. bibliotecii; Sil. -bli-o-] /<lat. bibliotheca, fr. bibliothéque
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BIBLIOTÉCĂ s.f. 1. Colecție (publică sau particulară) de cărți, de manuscrise, de publicații periodice etc. aranjate și clasate într-o anumită ordine. ♦ Instituție, local care adăpostește o astfel de colecție. 2. Nume dat unor colecții de tipărituri, identice ca aspect, care tratează teme dintr-un domeniu oarecare. [Pron. -bli-o-, pl. -ci. / < lat. bibliotheca, fr. bibliothèque, it. biblioteca, cf. gr. biblion – carte, theke – dulap].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIBLIOTÉCĂ s. f. 1. colecție de cărți, manuscrise, publicații periodice etc., aranjate și clasate într-o anumită ordine; instituție, local care o adăpostește. ◊ mobilă, raft, dulap pentru păstrarea cărților. 2. nume dat unor colecții de tipărituri, identice ca aspect, care tratează teme dintr-un domeniu oarecare. 3. colecție de programe într-o unitate de informatică. (< fr. bibliotèque, lat. bibliotheca)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BIBLIOTÉCĂ, biblioteci, s. f. 1. Instituție în care se adună și se păstrează cărți, periodice etc., pentru a fi utilizate de cititori. ♦ Colecție particulară de cărți și periodice. 2. Cameră, sală în care se păstrează (și se citesc) cărțile. ♦ Mobilă cu rafturi în care se păstrează cărțile. 3. (Urmat de determinări) Colecție de cărți (tipărite de o editură) identice ca aspect și ținând de aceeași specialitate. [Pr.: -bli-o-] – Fr. bibliothèque (lat. lit. bibliotheca).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bibliotécă s. f. (sil. -bli-o-), g.-d. art. bibliotécii; pl. bibliotéci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bibliotécă f., pl. ĭ (vgr. bibliothéke, d. biblion, carte, și théke, dulap. V. teacă). Colecțiune de cărțĭ și manuscripte. Locu unde-s așezate. Dulap de cărțĭ. Fig. E o bibliotecă vie, e un om erudit. – În vechime, era celebră biblioteca din Alexandria Egiptuluĭ, care cuprindea 700.000 de volume și a fost arsă de califu Omar. Astăzĭ, îs însemnate: la Paris, Biblioteca Națională, a Arsenalului, a Camereĭ Deputaților, Mazarină și a Sfintei Genoveva; în Germania, La lipsca, Drezda și München; în Anglia, a Muzeuluĭ Britanic (British Museum) și Bodleĭana din Oxford; în Spania, a Escorialuluĭ; în Italia, a Vaticanuluĭ, Ambroziana din Milano și Laurențiana din Florența.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șoárece de bibliotécă s. m. + prep. + s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BIBLIOTÉCĂ (‹ fr., lat.) s. f. 1. Instituție de cultură în care se adună, se organizează și se păstrează fonduri de publicații (cărți, reviste etc.) și manuscrise pentru a fi folosite de cititori. Primele b. iau naștere în antic, în Mesopotamia, unde tăblițe de lut sînt păstrate în temple sau în palatul despoților; celebre sînt b. suveranului asirian Assurbanipal din Ninive, cele de la Alexandria, Pergam și Roma. În ev. med., manuscrisele sînt adăpostite în mănăstiri (Montecassino, St. Gallen), universități (Salamanca, Paris, Upssala), la curțile princiare și regale (Laurentiana-Florența, Vaticana-Roma). În perioada Renașterii și mai ales după apariția tiparului iau naștere primele b. publice (Bodleiana ș.a.). Printre marile b. ale lumii se numără astăzi: Biblioteca Congresului, din Washington, Biblioteca Națională a Marii Britanii, din Londra, Biblioteca Națională, din Paris, Bibioteca „Lenin”, din Moscova, Biblioteca Germană, din Leipzig, Biblioteca Academiei Române, din București ș.a. ♦ (INFORM.) Colecție centralizată de programe sau componente ale acestora, stocată și organizată în scopul înlesnirii activității de programe. 2. Cameră, sală în care se păstrează și se citesc cărțile. ♦ Mobilă, raft pentru păstrarea cărților. 3. Colecție de cărți (tipărite de o anumită editură), prezentînd din punct de vedere grafic și tematic un caracter unitar.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bibliotécă-vitrínă s.f. Piesă de mobilă ce cuprinde o bibliotecă și o vitrină ◊ „[Camera] cuprinde, între altele, o bibliotecă-vitrină, având un loc special prevăzut pentru pic-up și magnetofon.” Sc. 2 VI 62 p. 2. ◊ „Nu este cu putință să nu doriți a vă trece palma peste furnirul de înaltă calitate, peste bronzurile fin cizelate, peste incrustațiile în «biscuit» al unei superbe biblioteci-vitrină de cel mai autentic stil «Empire»; sau poate vă atrage mai curând asprimea aparentă a mahonului din care este construită această comodă-scrin, piesă funcțională de mare efect.” Săpt. 14 XII 73 p. 8 (din bibliotecă + vitrină)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

duláp-bibliotécă s.n. ◊ „Dintre acestea amintim camera «Lămâița», compusă din opt piese cu funcțiuni diferite: un dulap-bibliotecă format din trei corpuri separate [...]” Sc. 18 II 67 p. 2. ◊ „Canapeaua pat, încadrată într-un ansamblu de dulapuri-biblioteci, permite amplasarea în orice spațiu.” I.B. 25 I 73 p. 5; v. și Sc. 18 X 70 p. 2 (din dulap + bibliotecă)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tramvái-bibliotécă s.n. ◊ „Bibliotecile mobile au devenit un lucru obișnuit în R.P. Ungară. Tramvaiele-biblioteci circulă la intervale regulate în diferite centre ale Budapestei.” I.B. 17 V 62 p. 3; v. și 30 IX 64 p. 3 (din tramvai + bibliotecă)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

bibliotecă, biblioteci s. f. 1. (intl.) pachet nou de cărți de joc. 2. cârciumă. 3. băutură.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

biblioteca Grimaud expr. (glum., înv.) pachet de joc de cărți.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink