BIBLIOMANIE, bibliomanii, s. f. (Rar) Pasiune exagerată pentru cărți. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliomanie.

bibliomanie sf [At: DA ms / P: ~bli-o~ / Pl: ~ii / E: fr bibliomanie] Pasiune exagerată pentru cărți.

bibliomanie s.f. Pasiune exagerată pentru cărți. • sil. -bli-o-. g.-d. -iei. /<fr. bibliomanie; cf. gr. βιβλίον, „carte”, μανία, „nebunie”.

*BIBLIOMANIE sf. Patima bibliomanului [fr.].

BIBLIOMANIE s. f. Pasiune exagerată pentru cărți. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliomanie.

BIBLIOMANIE s.f. Pasiune exagerată pentru cărți. [Pron. -bli-o-, gen. -iei. / < fr. bibliomanie].

BIBLIOMANIE s. f. pasiune exagerată pentru cărți. (< fr. biblomanie)

BIBLIOMANIE f. Pasiune exagerată pentru cărți. [Art. bibliomania; G.-D. bibliomaniei; Sil. -bli-o-ma-ni-e] /<fr. bibliomanie

bibliomanie f. pasiunea cărților.

*bibliomaníe f. (vgr. biblion, carte, și -manie. V. -manie). Pasiunea bibliomanuluĭ.

bibliomanie (rar) (desp. bi-bli-o-) s. f., art. bibliomania, g.-d. art. bibliomaniei; pl. bibliomanii, art. bibliomaniile (desp. -ni-i-)

bibliomanie (rar) (bi-bli-o-) s. f., art. bibliomania, g.-d. art. bibliomaniei; pl. bibliomanii, art. bibliomaniile

bibliomanie s. f. (sil. -bli-o-) → manie

BIBLIO- „carte, de cărți”. ◊ gr. biblion „carte” > fr. biblio-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. biblio-. □ ~clast (v. -clast), s. m. și f., distrugător de cărți; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., (insectă) care se hrănește cu celuloza din cărți; ~fil (v. -fil₁), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Colecționar) de cărți rare și prețioase. 2. adj., (Despre ediții) Realizat în condiții grafice deosebite; ~filie (v. -filie₁), s. f., 1. Pasiune de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. 2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice; ~fob (v. -fob), s. m., persoană care urăște cărțile; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de cărți; ~graf (v. -graf), s. m., specialist în bibliografie (1); ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Ansamblul lucrărilor unui autor sau al scrierilor referitoare la o anumită chestiune; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bibliologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care se ocupă cu studiul cărților din punct de vedere al formei, al istoricului lor etc.; ~man (v. -man₁), adj., s. m. și f., (persoană) care manifestă pasiune excesivă pentru cărți; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru cărți; ~tecă (v. -tecă), s. f., instituție de cultură în care se adună, se organizează și se păstrează cărțile și publicațiile, pentru a putea fi puse la dispoziția cititorilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor maladii nervoase prin lecturi adecvate.