BIBLIOMÁN, -Ă, bibliomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are pasiune excesivă pentru cărți, pentru raritatea, legătura, edițiile lor etc. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliomane.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BIBLIOMÁN ~i m. Persoană stăpânită de bibliomanie; colecționar pasionat de cărți (rare și prețioase); bibliofil. [Sil. -bli-o-] /<fr. bibliomane
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BIBLIOMÁN, -Ă s.m. și f. Colecționar pasionat de cărți (rare); stăpânit de bibliomanie. [< fr. bibliomane].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIBLIOMÁN, -Ă s. m. f. colecționar pasionat de cărți (rare). (< fr. bibliomane)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

bibliomán adj. m., s. m. (sil. -bli-o-), pl. bibliománi; f. sg. bibliománă, pl. bibliománe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bibliomán, -ă s. și adj. (vgr. biblion, carte, și -man. V. -man). Care are mania de a poseda (nu și de a citi!) cărțĭ bune saŭ rele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink