BIBÍ subst. invar. (Franțuzism; fam.) Termen de mângâiere pentru cineva drag, iubit. – Din fr. bibi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

bibí (termen de mângâiere) s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bibí interj. (ung. bibi și bibe, bubă, rană, bija). Trans. Bija, „nu pune mîna, c’o pățești!”.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

bibi s. m. sg. 1. (în limbajul copiilor mici) bubă, rană. 2. (glum.) cap.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

să moară Bibi / mama / ortu’ expr. (vulg.) folosită pentru a convinge un interlocutor de adevărul unei afirmații anterioare.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink