BÍBER, (1) biberi, s. m. 1. (Zool.) Castor. 2. Blană de castor. – Din germ. Biber.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
paula
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BÍBER ~i m. 1) Mamifer rozător semiacvatic, cu blană prețioasă, care trăiește în colonii; castor. 2) Blana prelucrată a acestui animal. Guler de ~. /<germ. Biber
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BÍBER s.m. Castor. // s.n. Blană de castor. [< germ. Biber].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BÍBER I. s. m. castor. II. s. n. blană de biber (1). (< germ. Biber)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BÍBER, (1) biberi, s. m. 1. (Zool.) Castor. 2. Blană de castor. – Germ. Biber.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BÍBER s. v. castor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bíber (bíberi), s. m. – Castor. Germ. Biber (sec. XIX). Se folosește aproape exclusiv cu sensul de „blană de castor”; cf. castor și breb.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bíber s. m., pl. bíberi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bíber m. (germ. biber. V. breb). Breb, castor: blană de biber. S.n. Un fel de postav lucitor.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BIBER, glaciațiune care a avut loc la sfîrșitul Pliocenului. Numele provine de la un rîu din S Germaniei.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink