BIBELÓU, bibelouri, s. n. Mic obiect decorativ. – Din fr. bibelot.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BIBELÓU ~ri n. Obiect decorativ mic, folosit pentru împodobirea interioarelor. [Sil. -be-lou] /<fr. bibelot
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BIBELÓU s.n. Obiect de artă, decorativ, de mărime redusă. [Pl. -uri. / < fr. bibelot].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIBELÓU s. n. mic obiect de artă, decorativ, pentru interior. (< fr. bibelot)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BIBELÓU, bibelouri, s. n. Mic obiect de artă folosit pentru a decora un interior. – Fr. bibelot.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bibelóu s. n., art. bibelóul; pl. bibelóuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bibelóŭ n., pl. urĭ (fr. bibelot). Mic obĭect de curiozitate saŭ de lux. Obĭect de mică valoare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink