BĂUT², -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.

băut², ~ă a [At: LM / V: beut, ~ă / P: bă-ut / E: bea] 1 Care și-a astâmpărat setea. 2 Beat.

beut, ~ă a vz băut² corectat(ă)

băut², -ă adj., s.f. 1 adj. Care a băut apă și și-a astîmpărat setea. Vitele băute au fost duse la pășune. 2 adj. (despre oameni) Care a băut (mai mult decît trebuie) băuturi alcoolice; care este în stare de ebrietate; beat. Era vesel, dar cam băut. 3 s.f. (fam.) Petrecere, sindrofie. După o băută zdravănă, era mahmur două zile. • pl. -ți, -te. și beut, -ă adj. /v. bea.

beut, -ă adj. v. băut².

BĂUT I. adj. 1 p. BEA ¶ 2 Beat: e cam ~ ¶¶ contr. NEBĂUT: a stat toată ziua ~ și nemîncat. II. sbst. Faptul de a bea: se tot gîndi cum s’ar putea desvăța bărbatul de la ~ul cel fără cumpăt (RET.); s’au așternut pe mîncate și pe ~e, veselindu-se împreună (CRG.).

BĂUT², -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.

BĂUT², -Ă, băuți, -te, adj. 1. (Cu înțeles activ, mai ales în legătură cu mîncat) Care a băut și și-a astîmpărat setea. Să vii mîncat și băut. 2. Care a băut (mai mult decît trebuie) băuturi alcoolice; beat. V. amețit, cherchelit. Ce-i cu dumneata, omule? Ai? Ești. băut? DUMITRIU, B. F. 48. Vizitiul era cam băut, ca unul ce stătuse la petrecerea de nuntă. SADOVEANU, F. J. 406. ◊ (Substantivat) Făceau și ei pe trudiții și pe băuții. PAS, L. I 67.

BĂUT², -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care a băut și și-a astîmpărat setea. 2. Beat. – V. bea.

BĂUT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A BEA. 2) (despre persoane) Care a consumat sau este sub efectul alcoolului; în stare de ebrietate; beat; turmentat. [Sil. bă-ut] /v. a bea

băut a. 1. care a băut: nemâncat și nebăut; 2. care e beat: e băut de dimineață. ║ n. fapta de a bea: bani de băut.

băút, -ă adj. Care e băut: vin băut. Care a băut: om băut. Beat: e beat răŭ. S.n. Acțiunea de a bea: s’a pus pe băut. Pe băute, bîn,d cu băutu: aicĭ nu e pe băute, ci pe muncite. – Vechĭ, iar azi Olt. Trans. beut.

beut- V. băut-.

băut.

beută, beute s. f. petrecere la care se consumă băuturi alcoolice; beție, chef.

BĂUT adj. v. beat.

BĂUT adj. amețit, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat, (livr.) grizat, (rar) trecut, (înv. și pop.) candriu, (pop.) turlac, vîjîit, (reg.) amnărit, învinoșat, rătutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. și Maram.) șumen, (prin Transilv.) șumenit, (fam. fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oțelit, pilit, sfințit, tămîiat, tîrnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit. (Om foarte ~.)