2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEȘLEAGĂ, beșlegi, s. m. (Înv.) Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Om bătrân, ramolit, prost. [Var.: beșli-aga s. m.] – Din tc. beșli ağası.

beșlea sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 123/35 / V: beșli aga / Pl: ~legi / E: tc bìsli agasy] 1 (În epoca fanariotă și în poezia populară) Căpitan de beșlii. 2 (Îvr) Om bătrân, neputincios Si: babalâc, baccea, hodoroagă neputincios, ramolit. 3 (Îvr) Om (cam într-o ureche), care-și face dreptate cu pumnul.

beșlea s.m. 1 (milit.; înv.) Căpitan de beșlii. Rămăsese un turc ce-au fost beșleagă la Dumitrașco Vodă (N. COST.). 2 Fig. (iron.) Om bătrîn, ramolit, prost. • pl. -egi. și beșli-agă s.m. /<tc. beșli ağası.

BEȘLEA (pl. -egi), BEȘLI-AGA sm. 1 Căpitan de beșlii: un beșli-aga cu cîțiva neferi (I.-GH.) 2 iron. Babalîc, căzătură, baccea [tc. bešliagasy].

BEȘLEAGĂ, beșlegi, s. m. Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Om bătrân, ramolit, prost. [Var.: beșli-aga s. m.] – Din tc. beșli ağasi.

BEȘLEAGĂ, beșlegi, s. m. 1. (Învechit) Căpitan de beșlii (cîte unul de fiecare județ) sau de soldați pentru paza ordinii. Opt ocă [de tutun]!... Un beșleagă nu trage ciubuc așa de mult. ALECSANDRI, T. 1076. Și-n carte că mi-i scria: Să facă cum o putea, Să meargă la beșleaga. TEODORESCU, P. P. 613. 2. Fig. (Ironic) Om bătrîn, neputincios, moale, ramolit; babalîc. – Variantă: (1) beșli-aga (GHICA, S. 118) s. m.

BEȘLEAGĂ, beșlegi, s. m. (Înv.) Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Babalîc. [Var.: beșli-aga s. m.] – Tc. beșli ağasi.

BEȘLEAGĂ ~egi m. 1) ist. Căpitan de beșlii. 2) fig. fam. Bătrân neputincios și urât; babalâc; boșorog. [Sil. -lea-gă] /<turc. beșli ağasi

BEȘLEAGĂ s. m. (Mold., ȚR) Căpitan de beșlii. A: Rămăsese un turc ce au fost beșleagă la Dumitrașco-Vodă. N. COSTIN; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.). B: Aicea iaste scaunul beșleagăi. COSM. 1766, 86r. Etimologie: tc. beșli ağası. Vezi și beșliu. substantiv masculin

beșleagă m. 1. V. beșli-aga: beșleaga din Orava POP.; 2. (ironic) babalâc, baccea. [Formă românizată din beșli-aga, cu sensul generalizat (acești căpitani fiind obișnuit oameni în vârstă înaintată)].

beșleágă f., ca pașă orĭ slugă pl. egĭ (turc. bešli-aghasy). Vechĭ. Căpitan de beșliĭ (care eraŭ cîte unu’n fiecare județ, ĭar cel din Iași și București se numea baș-beșleagă). Azĭ. Iron. (supt infl. altor cuvinte și a sufixuluĭ, nu fiindcă aceștĭ căpitanĭ ar fi fost de obiceĭ oamenĭ bătrînĭ). Babalîc, baccea, hodorog.

BEȘLI-AGA s. m. v. beșleagă.

beșli-agă s.m. v. beșleagă.

beșli-aga m. odinioară căpitan de beșlii, câte unul în fiecare județ, iar la București și la Iași câte un baș-beșli-aga. [Turc. BEȘLI AGASY].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

beșlea (înv.) s. m., pl. beșlegi

beșlea (înv.) s. m., pl. beșlegi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

beșleagă (beșlegi), s. m.1. Ofițer turc, căpitan al corpului de frontieră. – 2. Om bătrîn ramolit, boșorog. – Var. bașli aga (numai cu primul sens). Tc. beșli agasi (Roesler 589; Șeineanu, II, 49). – Der. beșlegărit, s. n. (contribuție pentru întreținerea poliției). Cf. beșliu.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BEȘLEAGĂ, Vladimir (n. 1931, Mălăești, Basarabia), scriitor român. Povestiri pentru copii („Vacanța mea”), romane psihologice („Zbor frînt”) sau de inspirație rurală, nu lipsite de substrat etic („Acasă”). Eseuri, traduceri, puiblicistică.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

beșleagă, beșlegi s. m. bătrân ramolit, cu idei învechite

Intrare: beșleagă
substantiv masculin (M85)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beșlea
  • beșleaga
plural
  • beșlegi
  • beșlegii
genitiv-dativ singular
  • beșlea
  • beșleagăi
  • beșlegii
plural
  • beșlegi
  • beșlegilor
vocativ singular
  • beșlea
  • beșleago
plural
  • beșlegilor
beșli-aga substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beșli-aga
  • beșli-agaua
plural
  • beșli-agale
  • beșli-agalele
genitiv-dativ singular
  • beșli-agale
  • beșli-agalei
plural
  • beșli-agale
  • beșli-agalelor
vocativ singular
plural
Intrare: Beșleagă
Beșleagă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Beșlea
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

beșlea, beșlegisubstantiv masculin

  • 1. învechit Căpitan de beșlii (câte unul de fiecare județ) sau de soldați pentru paza ordinii. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Opt ocă [de tutun] !... Un beșleagă nu trage ciubuc așa de mult. ALECSANDRI, T. 1076. DLRLC
    • format_quote Și-n carte că mi-i scria: Să facă cum o putea, Să meargă la beșleaga. TEODORESCU, P. P. 613. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.