BÉRTĂ ~e f. reg. Broboadă croșetată din lână, cu ciucuri, purtată de femei pe cap sau pe umeri. /<fr. berthe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BÉRTĂ s.f. Broboadă croșetată din lână, cu ciucuri, purtată de femei pe cap sau pe umeri. [< fr. berthe].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BÉRTĂ s. f. broboadă croșetată din lână, cu ciucuri, purtată de femei. (< fr. berthe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BÉRTĂ, berte, s. f. (Reg.) Broboadă de lână croșetată, cu ciucuri. – Din fr. berthe „pelerină”.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

bértă (bérte), s. f. – Podoabă de cap, văl. – Var. b(e)artă, bortă, partă. Mag. bérta, din germ. Berthe, cf. fr. berthe, sp. berta. Var., provenind din mag., sînt populare în Trans., ca și der. bertelie. Pentru acesta din urmă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 793.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. bartă (def. după DAR). - blaurb

bértă s. f., g.-d. art. bértei; pl. bérte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bértă f., pl. e (fr. berthe, pelerină mică de acoperit un corsaj decoltat, de la numele regineĭ Berta, pe care tradițiunea o reprezintă cuminte și modestă; germ. berthe, guler mic; ung. bérta). Est. Broboadă, șal mic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink