BERÍL, beriluri, s. n. Piatră prețioasă de diverse culori, reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu. – Din fr. béryl, lat. beryllus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BERÍL ~uri n. Mineral reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu, divers colorat, folosit, în funcție de culoare, ca piatră scumpă (smarald, acvamarin, heliodor etc.). /<fr. béryl, lat. beryllus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BERÍL s.n. Silicat natural de beriliu și aluminiu folosit ca piatră prețioasă, care în funcție de culoare dă smaraldul, acvamarinul etc. [Pl. -luri. / < fr. béryl, lat. beryllus, gr. beryllos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BERÍL s. n. silicat natural de beriliu și aluminiu, mineral sticlos, incolor sau divers colorat, piatră prețioasă. (< fr. béryl, lat. beryllus, gr. baryllos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BERÍL, beriluri, s. n. Mineral ale cărui varietăți nobile sunt întrebuințate ca pietre prețioase. – Fr. béryl (lat. lit. beryllus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

beríl (piatră prețioasă) s. n., pl. beríluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

beríl n., pl. urĭ (vgr. béryllos). Min. Un fel de smaragd incolor, roșiatic, galben orĭ albăstriŭ. Cînd e verde albăstriŭ, se numește apă marină.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink