7 definiții pentru decrement
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECREMENT, decremente, s. n. (Mat.) Diminuare a valorii unei mărimi variabile. – Din fr. décrément.
DECREMENT, decremente, s. n. (Mat.) Diminuare a valorii unei mărimi variabile. – Din fr. décrément.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
decrement sn [At: DER / Pl: ~e / E: fr décrément] 1 (Mat) Diminuare a valorii unei mărimi variabile. 2 (Fig; îs) ~ logaritmic Logaritm natural al raportului dintre două amplitudini de același sens, consecutive, ale unei oscilații amortizante.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECREMENT s.n. (Mat.) Diminuare a valorii unei cantități variabile. ◊ (Fiz.) Decrement logaritmic = caracteristică cantitativă a vitezei de amortizare a unui fenomen oscilatoriu. [< fr. décrément].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECREMENT s. n. (mat.) diminuare a valorii unei cantități variabile. ♦ (fiz.) ~ logaritmic = caracteristică cantitativă a vitezei de amortizare a unui fenomen oscilatoriu. (< fr. décrément)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decrement (desp. de-cre-) s. n., pl. decremente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decrement (de-cre-) s. n., pl. decremente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decrement s. n. (sil. -cre-), pl. decremente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: de-cre-ment
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
decrement, decrementesubstantiv neutru
- 1. Diminuare a valorii unei mărimi variabile. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Decrement logaritmic = caracteristică cantitativă a vitezei de amortizare a unui fenomen oscilatoriu. DN
-
etimologie:
- décrément DEX '09 DEX '98 DN