berbecărie sf [At: TDRG / V: bârbâc~ / Pl: ~ii / E: berbec + -ărie] 1 Cârd de berbeci (1) aleși (după Sfânta Mărie) dintre oi. 2 Locul unde pășunează berbecăria (1). 3 Țarc unde se țin berbecii (1) despărțiți de oi.

berbecărie s.f. 1 Țarc, îngrăditură unde se țin berbecii despărțiți de oi. 2 Cîrd de berbeci aleși dintre oi (toamna, după Sfînta Maria). 3 Locul unde pășunează berbecii. • pl. -ii. g.-d. -iei. /berbec + -ărie.

BERBECĂRIE sf. 🐑 Locul unde se țin berbecii după ce au fost despărțiți de oi: pentru berbeci trebue a să face osebită ~ (DRĂGH.).

berbecăríe f. Țarcu berbecilor după ce aŭ fost despărțiți de oĭ.

bârbâcărie sf vz berbecărie

berbecărie s. f., art. berbecăria, g.-d. art. berbecăriei; pl. berbecării, art. berbecăriile (desp. -ri-i-)

berbecărie s. f., art. berbecăria, g.-d. art. berbecăriei; pl. berbecării, art. berbecăriile

berbecărie s. f., art. berbecăria, g.-d. art. berbecăriei; pl. berbecării, art. berbecăriile