BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant; crailâc. – Din berbant + suf. -lâc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

berbantlấc (înv., fam.) (-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl. berbantlấcuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

BERBANTLÂC s. v. crailâc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

berbantlâc s. n. (sil. mf. -bant-), pl. berbantlâcuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

berbantlî́c n., pl. urĭ (d. berbant; turc. berbadlyk, dezordine). Fam. Faptă de berbant.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink