BERÁT, beraturi, s.n.
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BERÁT, beraturi, s. n. (Înv.) Act, titlu, înscris purtând pecetea sultanului. (din tc. berat, cf. alb., bg. berat)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

berát (beráturi), s. n. – Dispoziție, drept al sultanului. – Mr. biratu. Tc. berat, din arab. barāt‘a „imunitate” (Șeineanu, III), cf. alb. berat, bg. berat.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

berát s. n., pl. beráturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

berát n., pl. urĭ și e (turc. berat, id.). Vechĭ. Diplomă, brevet, decret de domnie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink