BENZOÁT, benzoați, s. m. Sare sau ester al acidului benzoic. [Pr.: -zo-at] – Din fr. benzoate.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
paula
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BENZOÁT s.m. Sare sau ester al acidului benzoic. [Pron. -zo-at. / < fr. benzoate].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BENZOÁT s. m. sare sau ester al acidului benzoic. (< fr. benzoate)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BENZOÁT s. m. Sare sau ester al acidului benzoic. [Pr.: -zo-at] – Fr. benzoate.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
benzoát s. m. (sil. -zo-at), pl. benzoáți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
benzoát m. și n. pl. e (d. benzóe). Chim. Sare formată de acidu azotic c’o bază.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BENZOÁȚI (‹ fr. {i}) s. m. pl. Săruri sau esteri ai acidului benzoic (ex. bezoatul de benzil, întrebuințat în parfumerie; benzoatul de litiu, de calciu, de mercur, dezinfectanți interni; benzoatul de sodiu, de amoniu, conservanți).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink