BEMOLIZÁT, -Ă adj. (fon.; despre sunete) caracterizat prin coborârea intensității. (< fr. bémolisé)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

bemolizát adj. m., pl. bemolizáți; f. sg. bemolizátă, pl. bemolizáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A pune bemolul înaintea unei note sau a unui șir de note. – Din fr. bémoliser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BEMOLIZÁ vb. I. tr. A marca o notă cu bemol. [< fr. bémoliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BEMOLIZÁ vb. tr. a marca o notă cu un bemol. (< fr. bémoliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

bemolizá vb., ind. prez. 1 sg. bemolizéz, 3 sg. și pl. bemolizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink