belitúră f., pl. ĭ. Loc belit (jupuit). Fig. Jaf (Let. 1, 473).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
belitură, belituri s. f. 1. copil obraznic. 2. lucru de calitate inferioară.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink