BELITĂ s. f. Exploziv de siguranță folosit în minele de cărbuni. – Din fr. bellite.

belită sf [At: LTR / E: fr bellite] Exploziv de siguranță folosit în minele de cărbuni.

belită s.f. Exploziv de siguranță, folosit în minele de cărbuni. • pl. -e. /<fr. bellite.

BELITĂ s. f. Exploziv de siguranță întrebuințat în minele de cărbuni. – Din fr. bellite.

BELITĂ s. f. Exploziv întrebuințat în minele de cărbuni.

BELITĂ s. f. Exploziv întrebuințat în minele de cărbuni. – Fr. bellite.

BELITĂ s.f. Exploziv folosit în minele de cărbuni. [< fr. bellite].

BELITĂ s. f. exploziv de siguranță în minele de cărbuni. (< fr. bellite)

BELIT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit²; fig. jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.

belit², ~ă [At: GOROVEI, C. 73 / Pl: ~iți, ~e / E: beli] 1 a Jupuit. 2 a (Fig; d. cai) Prăpădit. 3 s Mârțoagă. 4 a (D. ochi) Bulbucat.

belit, -ă adj. (pop.) 1 Care a fost jupuit, lovit, rănit. Genunchi belit. ♦ Fig. jigărit, prăpădit. 2 (despre ochi) Bulbucat. • pl. -ți, -te. /v. beli.

BELIT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit²; fig. Jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.

BELIT, -Ă, beliți, -te, adj. (Mai ales despre animale); jupuit; fig. (regional) prăpădit, jigărit. Toată noaptea mă certai Cu niște voinici din plai, Pe niște beliți de cai. TEODORESCU, P. P. 299.

BELIT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit; fig. jigărit. – V. beli.

belită (exploziv) s. f., g.-d. art. belitei

belită (exploziv) s. f., g.-d. art. belitei

belită (exploziv) s. f.

BELIT adj. v. bulbucat, căscat, holbat, jupuit, mare, mărit, umflat, zgâit.

belit adj. v. BULBUCAT. CĂSCAT. HOLBAT. JUPUIT. MARE. MĂRIT. UMFLAT. ZGÎIT.

belit, -ă, beliți, -te, adj. Jupuit, curățat. – Din beli.

belit, -ă, beliți, -te, adj. – Jupuit, curățat. – Din beli.