BÉLHIȚĂ, belhițe, s. f. Animal mic, din ordinul rozătoarelor, cu coadă lungă acoperită cu păr des (Myoxus glis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BELHÍȚĂ s. (ZOOL.; Myoxus glis) chițcan, (reg.) guzgan-de-munte.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

belhíță/bélhiță s. f., g.-d. art. belhíței/bélhiței; pl. belhíțe/bélhițe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bélhiță f., pl. e (var. din behliță). Un fel de guzgan puțin maĭ mic decît o pisică, c’o mare coadă stufoasă și trăitor pin păduri (myoxus glis, fr. loir). V. pîlș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink