2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BELETRISTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 2. S. f. Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.[1]

  1. În original, etim. incorect scrisă: beletristisch LauraGellner

beletristic, ~ă [At: HASDEU, I. C. XI / Pl: ~ici, ~ice / E: ger belletristisch, Belletristik] 1 a Care aparține literaturii artistice. 2 a Care se referă la literatura artistică. 3 sf (Înv) Științe-frumoase (gramatica, elocvența și poezia). 4 sf Literatură artistică în proză.

beletristic, -ă adj., s.f. 1 s.f. (lit.) Literatură artistică. 2 adj. (lit.) Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 3 s.f. (înv.) Științe frumoase (gramatica, elocvența și poezia). • pl. -ci, -ce. /<germ. belletristisch, Belletristik.

*BELETRISTIC adj. Privitor la literatură, literar [germ. belletristisch].

*BELETRISTICĂ sf. 📝 Literatura, în spec. scrierile literare în proză [germ. Belletristik].

BELETRISTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. ♦ (Substantivat, f.) Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.

BELETRISTIC, -Ă, beletristici, -e, adj. (Despre scrieri sau opere literare) Artistic. Literatură beletristică. ♦ (Substantivat, f.) Domeniul literaturii artistice, (mai ales) al prozei artistice. Am să te scot din minți și din... filologie și să te tîrăsc în beletristică. CARAGIALE, O. VII 202.

BELETRISTIC, -Ă, beletristici, -e, adj. (Despre opere literare) Artistic. ♦ (Substantivat, f.) Domeniul literaturii artistice. – Germ. belletristisch, Belletristik.

BELETRISTIC, -Ă adj. (Despre opere literare) Artistic. [Cf. germ. belletristisch].

BELETRISTICĂ s.f. Literatura artistică. [< germ. Belletristik].

BELETRISTIC, -Ă I. adj. care aparține beletristicii. II. s. f. literatura artistică. (< germ. belletristisch, /II/ Belletristik)

BELETRISTIC ~că (~ci, ~ce) (despre scrieri) Care ține de beletristică; propriu beletristicii. Literatură ~că. [Sil. -le-tris-] /<germ. Belletristik, belletristisch

BELETRISTICĂ f. Totalitate a operelor literare; literatură artistică. [G.-D. beletristicii; Sil. -le-tris-] /<germ. Belletristik

beletristică f. literatura în special romanescă: poezie, narațiuni de călătorii, articole de critică literară și estetică.

*beletrístic, -ă adj. (germ. belletristisch). Trans. Barb. Literar. S.f. Literatură artistică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

beletristic (desp. -le-tris-) adj. m., pl. beletristici; f. beletristică, pl. beletristice

beletristică (desp. -le-tris-) s. f., g.-d. art. beletristicii

beletristic (-le-tris-) adj. m., pl. beletristici; f. beletristică, pl. beletristice

beletristică (-le-tris-) s. f., g.-d. art. beletristicii

beletristic adj. m. (sil. -tris-), pl. beletristici; f. sg. beletristică, pl. beletristice

beletristică s. f. (sil. -tris-), g.-d. art. beletristicii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BELETRISTICĂ s. v. literatură.

BELETRISTIC adj. artistic, literar. (Opere științifice și opere ~.)

BELETRISTICĂ s. literatură, litere (pl.), (înv.) scriitorie, (peior.) autorlîc. (Activează în domeniul ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BELETRISTIC, -Ă adj. (cf. germ. beletristisch): în sintagmele stil beletristic și text beletristic (v.).

Intrare: beletristic
beletristic adjectiv
  • silabație: be-le-tris-tic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beletristic
  • beletristicul
  • beletristicu‑
  • beletristică
  • beletristica
plural
  • beletristici
  • beletristicii
  • beletristice
  • beletristicele
genitiv-dativ singular
  • beletristic
  • beletristicului
  • beletristice
  • beletristicei
plural
  • beletristici
  • beletristicilor
  • beletristice
  • beletristicelor
vocativ singular
plural
Intrare: beletristică
  • silabație: be-le-tris- info
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beletristică
  • beletristica
plural
genitiv-dativ singular
  • beletristici
  • beletristicii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

beletristic, beletristicăadjectiv

  • 1. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Literatură beletristică. DLRLC
etimologie:

beletristicăsubstantiv feminin

  • 1. Literatură artistică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: literatură
    • format_quote Am să te scot din minți și din... filologie și să te tîrăsc în beletristică. CARAGIALE, O. VII 202. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.