BÉLDIE, beldii, s. f. (Reg.) 1. Prăjină lungă și subțire; par lung. 2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
paula
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BÉLDIE, beldii, s. f. (Reg.) 1. Prăjină lungă și subțire; par lung. 2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. ♦ Bălărie, buruiană.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BÉLDIE s. v. bălărie, băț, buruiană, coadă, cotor, curpen, nuia, par, prăjină, tuleu, tulpină, vargă, vrej.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
béldie s. f. (sil. -di-e), art. béldia (sil. -di-a), g.-d. art. béldiei; pl. béldii, art. béldiile (sil. -di-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
béldie f. (var. din bold). Est. Nuĭa de bătut orĭ de îmboldit vitele la mers. Cotoarele care rămîn după cosit orĭ secerat și care te înțeapă cînd mergĭ saŭ cînd te culci pe ele. Vest. Prăjină (de sprijinit frînghia de rufe ș.a.). V. jerdie și paliță.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BELDIE, Alexandru (n. 1912, București), botanist român. Studii de fitotaxonomie, geobotanică, ecologie, cartografie silvică, silvicultură, etnobotanică. Colaborator principal la lucrarea „Flora României”.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink