BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belciug + suf. -at.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
paula
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BELCIUGÁT ~tă (~ți, ~te) (despre coarnele animalelor) Care este încovoiat (în formă de belciug); adus unul spre altul. /belciug + suf. ~at
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop., despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat. – Din belciug + suf. -at.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
belciugát adj. m., pl. belciugáți; f. sg. belciugátă, pl. belciugáte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
belcĭugát, -ă adj. (d. belcĭug). Încovoiat, încolăcit (mai ales vorbind despre coranele berbecilor). – Și îmb-. În Olt. și încĭubelcat (Arh. Ian. 1924, 28).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BELCIUGATELE, com. în jud. Călărași; 2.228 loc. (1991).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
belciugată, belciugate s. f. (d. fete) virgină.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink