BEIZADEÁ, beizadele, s. f. (Înv.) Fiu de domn; principe. – Din tc. beyzade.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BEIZADEÁ ~éle m. înv. Fiu de domnitor. [Art. beizadeaua; G.-D. beizadelei; Sil. bei-za-dea] /<turc. beyzadé
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BEIZADEÁ, beizadele, s. f. (Înv. și arh.) Fiu de domn; principe. [Pr.: bei-. – Var.: beizadé s. f.] – Tc. beyzade.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BEIZADEÁ s. v. principe, prinț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

beizadeá, (beizadéle), s. f. – Principe. Titlu rezervat în vechime fiilor domnitorilor sau celor care au domnit. – Var. b(e)izdadea, bez(d)adea, be(i)zadea etc. Tc. begzade (Șeineanu, II, 45).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

beizadeá s. f. (sil. bei-), art. beizadeáua, g.-d. art. beizadélei; pl. beizadéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

beĭzadeá f., pl. ele (turc. beĭzadé. V. șahzadea). Vechĭ. Azĭ iron. Fiŭ de domn (de principe).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink