2 intrări
3 definiții
Explicative DEX
beĭcáchi m. (d. beĭ cu suf. ngr.). Sec. 18-19. Fam. (numai la voc. sing.) Beĭule, boĭerule, coconașule.
beicache sm [At: ALECSANDRI, T. 100 / Pl: ~chi / E: bei + -ache] (Înv) Domnișor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
‡BEICACHE sm. Cuconaș (titlu onorific în epoca fanariotă): știi, ~, cu ce l-am doftorit eu? (ALECS.) [beiu + suf. dim. grec. -ache].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Intrare: beicachi
beicachi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: beicache
beicache substantiv masculin
| substantiv masculin (M45) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
beicache, beicachisubstantiv masculin
-
- Știi, beicache, cu ce l-am doftorit eu?. (ALECS.) CADE
-
etimologie:
- bei + -ache MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.