BÉHLIȚĂ, behlițe, s. f. Nume dat mai multor specii de pești mici. – Comp. rus. bieglyi „repede”.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BÉHLIȚĂ s. (IHT.; Rhodeus amarus) (reg.) râbiță, (prin Mold.) boarcă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

béhliță s. f. (sil. -hli-), g.-d. art. béhliței; pl. béhlițe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

béhliță V. begliță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bégliță, béhliță și béldiță f., pl. e (cp. cu rus. bĭeglyĭ, răpede, fugitiv. V. belhiță). Est. Numele a doi peștĭ; unu lătăreț, verzui, lung pînă la 8 c.m. și trăitor pin bălțĭ (rhódeus amarus), altu ceva maĭ mare, albicĭos și trăitor pin apele de munte (alburnus bipunctatus), numit și albioară în sud.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink