BEGHÍNĂ s. f. călugăriță văduvă sau celibatară, din evul mediu, care, fără a fi pronunțat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative. (< fr. béguine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink